Despre sfântul Gheorghe, căruia Biserica din Orient îi dă titlul de marele martir, putem
spune cu certitudine că a fost martirizat la Lydda (Diospolis) în Palestina acolo unde cultul său este
atestat din timpuri străvechi. Persoana sa și faptele ce i se atribuie se pierd în negura timpului.
Passio Sancti Giorgii s-a dovedit a nu fi o istorie propriu-zisă, ci o înmănunchere de fapte şi
consideraţii filosofice şi pioase ce privesc persoane şi întâmplări deosebite din perioada de
răspândire a creştinismului. Faptele istorisite despre sfântul Gheorghe, precum şi cinstirea numelui
său rămân adânc înfipte în viaţa şi istoria creştinătăţii.

Tradiția spune că tatăl său, Gerontius, care era adorator al idolilor, era originar din Armenia.
Acesta s-a stabilit în Capadocia unde s-a născut Gheorghe (se consideră în anul 280). Mama sa,
Polycronia, care era creștină, l-a educat în spiritul adevărurilor credinței. Se mai spune că Gheorghe
ar fi fost botezat din tinerețea sa și s-a străduit să combată cultul idolilor: distrugea idolii din temple,
omora preoții păgâni și dăruia săracilor pomană.

O legendă povestește cum la marginea unei cetăţi cu locuitori paşnici, probabil păstori,
apărea din când în când, ieşind din lacul apropiat, un monstru înspăimântător, a cărui suflare
otrăvea tot ce atingea. Pentru a ţine departe de ei o asemenea nenorocire, locuitorii au hotărât să-i
dea câte o oaie din turmele lor. Fiara apărea în continuare şi, nemaiavând cu ce să o îmblânzească,
ajunşi la disperare, se gândesc să-l sacrifice pe unul dintre ei. Hotărăsc să tragă la sorţi pentru a
alege nefericita victimă. Sorţii cad asupra fiicei regelui, îndrăgită de toţi ca o copilă a lor. Dar
hotărârea trebuia îndeplinită. În timp ce se îndreptau spre poarta cetăţii, un tânăr cavaler, călare pe
un cal alb şi purtând în mâini o suliţă ce avea la capătul de sus un semn necunoscut lor, se apropie
de ei şi-i întreabă ce se petrece acolo. Era ostaşul Gheorghe, care venea din Capadocia. Viteazul
războinic se repezi spre fiara ce aştepta pe malul lacului şi, cu suliţa, a învins-o. Întors spre convoiul
înmărmurit de groază şi de admiraţie, tânărul cavaler a început să le vorbească despre Cristos,
despre Crucea lui Sfântă (acum au înţeles semnul din capătul suliţei) şi i-a pregătit pentru Sfântul
Botez.

Povestirea pătimirii sfântul Gheorghe spune că acesta, nobil și bogat, tribun în armata
imperială, s-a prezentat dinatintea tribunalului împăratului Dioclețian care avea drept scop
exterminarea creștinismului și restabilirea cultului idolillor. Pentru că a mărturisit credința sa în
Cristos, i s-a cerut să aducă cult idolilor. În fața refuzului său, împăratul l-a încarcerat. A doua zi,
Gheorghe a fost torturat însă un înger i-a vindecat rănile și l-a eliberat.

Gheorghe a revenit în fața împăratului. Prin mărturia sa a convertit doi slujitori și pe însăși
împărăteasa Alexandra care se declară creștină. Sfântul a fost aruncat într-o groapă cu var nestins de
unde a ieșit cu bine după trei zile. Au urmat alte suplicii din care a scăpat nevătămat până când
Dioclețian a poruncit decapitarea sa, se spune la 23 aprilie 303.

Numele şi icoana sfântului Gheorghe sunt cunoscute şi răspândite în toată lumea creştină.
Există ţări şi regiuni care îi poartă numele şi altele l-au ales ca patron deosebit: Genova, Portugalia,
Lituania şi, îndeosebi, Anglia. Englezii i-au imprimat chipul şi pe monezile lor şi, chiar atunci când
au renunţat la folosirea icoanelor în biserică, i-au păstrat o capelă în palatul Windsor. Faptul cel mai
impunător rămâne veneraţia pe care, de veacuri, întreaga creştinătate i-o aduce tânărului cavaler,
biruitor al fiarei înspăimântătoare, ucigaşă de oameni nevinovaţi.

Rugăciune

Preamărind, Doamne, puterea ta, ne rugăm ţie cu umilinţă, ca sfântul Gheorghe, care l-a
urmat pe Fiul tău în pătimire, cu aceeaşi generozitate să ne ajute şi pe noi în slăbiciunile noastre.
Amin.