Privind adânc spre exemplul de viață al sfintei Rita descoperim o femeie care s-a confruntat
cu tragedia durerii, a mizeriei materiale, morale și sociale. S-a născut născut în anul 1381, într-un
colţ îndepărtat al Umbriei, la Roccaporena. A crescut în frica de Dumnezeu alături de părinţii ei
înaintaţi în vârstă, a căror autoritate a respectat-o atât de mult, încât, pentru a face voinţa lor, a
renunţat la gândul de a intra în mănăstire şi a acceptat să se căsătorească cu un tânăr violent şi
certăreţ, Paul Ferdinand.
Biografiile sfintei ne prezintă icoana unei vieţi de familie ca multe altele: o soţie bună,
iertătoare, atentă să nu provoace supărare soţului, ale cărui abateri ea le cunoştea bine, dar care
suferă şi se roagă în tăcere. Bunătatea ei reuşeşte în cele din urmă, să înmoaie inima lui Paul, care
îşi schimbă viaţa şi obiceiurile, dar nu reuşeşte să facă uitate vechile ameninţări din partea
numeroşilor săi duşmani. Într-o seară, cineva a intrat speriat în casă şi i-a spus Ritei că soţul ei zace
mort pe marginea unui drum. Cei doi copii ai lor au jurat să se răzbune. Rita a încercat din toate
puterile să-i convingă să renunţe la acest gând, dar a trebuit să-şi dea seama că toate eforturile ei
erau zadarnice. Atunci a găsit curajul să-l roage pe Dumnezeu să-i cheme la El mai degrabă decât să
permită să-şi păteze mâinile cu o crimă. Rugăciunea ei, omeneşte de neînţeles, a fost ascultată.
Rămasă fără soţ şi fără copii, Rita și-a îndreptat pașii spre poarta mănăstirii călugăriţelor
augustiniene din Cascia, dar cererea nu i-a fost acceptată.
Întorcându-se în căminul ei pustiu, se roagă fierbinte şi timp îndelungat la cei trei protectori
ai săi: sfântul Ioan Botezătorul, sfântul Augustin şi sfântul Neculai de Tolentino. Şi, într-o noapte,
se întâmplă minunea: cei trei sfinţi apar, o invită să-i urmeze, dau la o parte poarta mănăstirii, bine
asigurată cu zăvoare şi lanţuri, şi o conduc în mijlocul capelei, unde călugăriţele făceau rugăciunile
de la miezul nopţii. Astfel, Rita a fost primită în mănăstire şi a îmbrăcat haina călugărească,
împlinindu-şi dorinţa din copilărie de a se dărui cu totul lui Dumnezeu, consacrându-se unei vieţi de
rugăciune, de aspră pocăinţă şi de iubire faţă de Cristos Răstignit pe Cruce. Ca răsplată, Isus Cristos
a asociat-o în mod vizibil la suferinţele sale, înfingând în fruntea ei un spin din coroana purtată de
El.
Spinul miraculos primit în timpul unui extaz i-a produs o rană foarte dureroasă, care a
supurat până la moarte, adică timp de paisprezece ani. Renumele sfinţeniei sale a trecut dincolo de
zidurile mănăstirii. Rugăciunile Ritei au obţinut de la Dumnezeu numeroase vindecări minunate şi
convertiri. Pentru ea, nu cerea decât să i se dea durerile prin care îi uşura pe semenii săi. Şi-a sfârşit
viaţa în mănăstirea din Cascia, în anul 1457, şi a fost canonizată în mod oficial în anul 1900. Este
numită mijlocitoarea cazurilor disperate. Viaţa şi rugăciunile ei aduc şi astăzi în multe suflete
pacea şi curajul.
Rugăciune
Dăruieşte-ne, te rugăm, Doamne, înţelepciunea crucii şi tăria cu care ai binevoit să o
îmbogăţeşti pe sfânta Rita, pentru ca, suportând încercările împreună cu Cristos, să participăm mai
profund la misterul său pascal. Amin.