21 iulie: Sfântul Daniel, profet

Nu se poate pune în dubiu asupra existenței istorice a lui Daniel și nici asupra faptelor și
viziunilor atribuite lui, cu argumente concrete, fie că se admite că Daniel însuși stă la originea
tradițiilor orale sau scrise, adunate în secolul al II-lea, fie că se preferă o origine posterioară, dar
oricum apropiată tradițiilor și timpurilor lui Daniel (sec. VI).

Daniel, născut probabil la Ierusalim într-o familie nobilă, probabil înrudită cu regii din Iuda,
a fost deportat de Nabucodonosor, alături de alți tineri de același rang social, în anul al terilea sau al
patrulea a lui Ioachim, regele lui Iuda, adică pe la 606-605 î.C. În Babilonia a fost ales împreună cu
alți trei tineri nobili iudei (Anania, Azaria și Mișael) pentru a fi admis, după un timp de pregătire lincvistică și culturală, la curtea regelui pentru a îndeplini anumite însărcinări onorifice. După
obicei, le-a fost schimbat numele: lui Daniel, care avea vârsta cuprinsă între 15 și 20 de ani, i s-a dat
numele de Belșațar. Făcu impresie bună atunci când apăru în fața regelui, nu doar din punct de
vedere fizic (deși din dragoste față de Lege se abstinea de la mâncărurile regale), dar mai ales prin
darurile spiritului (dovedind mai multă înțelepciune și știință decât aveau toți magii și ghicitorii
regelui, cf. Dan 1, 20).

Admis la curte, a fost făcut principe babilonian și cap al tuturor înțelepților împărăției. O
probă a înțelepciunii sale a fost dată atunci când a salvat de la moarte pe Suzana, dovedind că
acuzatorii au dat mărturie falsă. Daniel e prezentat în acest episod având o vârstă tânără (Dan 13,
45). Interpretarea visului lui Nabucodonosor îl făcu celebru printre babilonieni și a determinat astfel
o mare cinste din partea regelui și a principilor de la curte.

Dumnezeul lui Israel este cinstit ca Dumnezeu cel preaînalt, doar el are înțelepciunea
lucrurilor ascunse și o comunică slujitorilor săi, așa cum a făcut cu Daniel (Dan 2, 47). În al XII-lea
an al domniei lui Nabucodonosor (593), Daniel, având între 27 și 30 de ani, s-a afirmat ca portavoce
a lui Dumnezeu, superior tuturor magilor, ghicitorilor, înțelepților caldei din Babilonia. Atunci când
ceilalți trei tovarăși ai lui au fost condamnați la moarte pentru că nu au adorat statuia regelui, Daniel
nu a fost condamnat, dar cu siguranță a suferit mult observând că ministerele lor importante era o
ocazie de nenorocire: totuși prin reușita lor, Dumnezeul lui Israel a fost recunoscut ca singurul
Dumnezeu adevărat.

După câțiva ani, Daniel a interpretat un alt vis al regelui. Mesajul visului era unul teribil
pentru rege. Pentru a atenua această veste severă, Daniel ca un bun prieten, îl sfătuiește pe
Nabucodonosor să caute clemența divină prin fapte bune și prin îndurare față de săraci (Dan 4, 24).
O nouă probă pentru spiritul de înțelepciune a lui Daniel pentru dezvăluirea sensului enigmatic al
cuvintelor mene, techel, ufarsin (Dan 5,25). Regele și-a permis să dea un banchet folosind vasele
sacre ale templului din Ierusalim. Doar Daniel, care după ce a refuzat onorurile și darurile promise,
a putut citi cuvintele și a descifrat fatidicul mesaj care conținea sentința lui Dumnezeu și sfârșitul
regelui și al imperiului său, sentință care se împlini în aceeași noapte.

Alte viziuni profetice îi sunt atribuite lui Daniel: unele apocaliptice, folosind imagini
simbolice vorbind despre diferite împărății ale pământului până la venirea Împărăției lui Dumnezeu
(cap. 7-8), altele care nu folosește imagini simbolice, vorbind despre împărății și împărații lor, dar
fără să le evoce numele (cap. 10-11), și ultima care anunță sfârșitul timpurilor (cap. 12). Pentru a
cere îndurarea lui Dumnezeu, Daniel însuși postește, se îmbracă cu haine de pocăință și își
mărturisește propriile păcate și pe cele ale poporului, recunoscând dreptatea lui Dumnezeu în toată
suferința. Imploră îndurarea lui Dumnezeu, rugându-l pe Dumnezeu să își grăbească ajutorul, din
dragoste pentru sanctuarul său, care de atâta timp este părăsit, și pentru el însuși care a rămas fidel
promisiunilor. Drept răspuns, Dumnezeu îl trimite pe arhanghelul Gabriel cu un mesaj de consolare.

După ce a fost martorul distrugerii imperiului babilonian (539-38), a putut vedea primii ani
ai noului imperiu persan: ultima sa viziune este datată în al treilea an al domniei lui Cirus (536), pe
când avea aproximativ 80 de ani.

Rugăciune (din Cartea Profetului Daniel 2,20b-23a)

Binecuvântat să fie numele lui Dumnezeu din veci și până-n veci,
pentru că ale lui sunt înțelepciunea și puterea!

El schimbă vremurile și timpurile;

el îi dă jos pe regi și tot el stabilește regii;

el dă înțelepciune înțelepților

și cunoaștere celor care cunosc priceperea.

El descoperă cele adânci și ascunse;

el cunoaște ce este în întuneric

și lumina locuiește cu el.

Ție, Dumnezeul părinților mei, îți mulțumesc și îți aduc laudă,
căci mi-ai dat înțelepciune și putere. Amin.

TIBI PACEM

Însemnări de pelerin

21 iulie: Sfântul Daniel, profet

Apreciază:

Similare

21 iulie: Sfântul Daniel, profet

Partajează asta:

Apreciază:

Similare

Descoperă mai multe la TIBI PACEM