Deși informațiile cu privire la viaţa şi moartea sfinţilor Cosma şi Damian este în mare parte
rezultatul unor adăugiri succesive, ce nu pot fi susţinute cu documente istorice, este sigur că, încă
din cele mai vechi timpuri li s-a acordat o cinstire deosebită. Numele lor au fost introduse în
Canonul Roman, şi astfel, erau amintiţi zilnic la fiecare Sfântă Liturghie. De asemenea, se consideră
foarte probabil că au suferit martiriul în localitatea Cir din Siria, în timpul persecuţiei lui Diocleţian,
la începutul secolului al IV-lea.

Conform datelor transmise de-a lungul veacurilor, Cosma şi Damian erau doi fraţi medici
veniţi din Arabia în oraşul Cir. Aici s-au dedicat îngrijirii bolnavilor, atât a oamenilor, cât şi a
animalelor. Spre deosebire de alţi medici, ei, urmând sfatul evanghelic în dar aţi primit, în dar să
daţi, nu voiau să primească nici un fel de recompensă şi, pentru acest motiv, au fost numiţi sfinţii
medici fără de arginţi (Anargyres).

O singură dată, însă, Damian, încălcând hotărârea pe care şi-o luaseră amândoi fraţii, a
primit o sumă de bani de la o femeie nobilă, Paladia, care în numele lui Cristos, l-a rugat să accepte
darul ei. Fratele lui, Cosma, s-a mâniat atât de tare, încât a declarat că nu vrea să mai lucreze
împreună. După ce Damian i-a arătat motivele pentru care a făcut acel gest, şi anume, ca să nu
umilească şi să nu întristeze nobila doamnă care l-a rugat în numele lui Cristos, ei s-au împăcat şi au
continuat munca lor. Guvernatorul Lysis, aflând că sunt creştini şi îi atrag pe foarte mulţi la noua
credinţă, i-a chemat în faţa tribunalului şi le-a cerut să aducă jertfă zeilor Imperiului. Deoarece au
refuzat cu hotărâre, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi prin tăierea capului. Trupurile lor,
aduse în oraş de către creştini, au fost înmormântate cu cinstirea cuvenită.

La aceste fapte concrete, legenda adaugă unele amănunte simbolice: mai întâi au fost
condamnaţi la moarte prin aruncare de pietre, dar pietrele aruncate spre ei se întorceau cu putere în
capul călăilor. S-a hotărât apoi să fie străpunşi cu săgeţile a patru călăreţi, dar şi acestea s-au întors
împotriva celor care le sloboziseră şi a multora dintre păgânii ce participau la tristul spectacol. În
cele din urmă, au fost siliţi să folosească sabia pentru a le tăia capul, onoare rezervată numai
cetăţenilor romani. În felul acesta, cei doi fraţi au dat mărturie de credinţă şi iubire faţă de Cristos.

După trei veacuri de la moartea lor, împăratul Iustinian, fiind foarte grav bolnav, s-a rugat
lui Dumnezeu prin mijlocirea sfinţilor Cosma şi Damian şi a fost vindecat. Drept recunoştinţă, a
mărit şi a fortificat oraşul Cir, unde erau ei înmormântaţi, a reparat biserica dedicată lor în
Constantinopol şi a construit din temelii o altă biserică mult mai mare şi mai frumoasă.

Rugăciune

Preamărit să fii, Doamne, prin comemorarea sfântă a martirilor tăi, Cosma şi Damian, pentru
că providenţa ta negrăită le-a dăruit lor slava veşnică, iar nouă, ajutor şi ocrotire. Amin.