Tereza Martin s-a născut la Alençon, în Franța la 2 ianuarie 1873. Părinții se numeauLudovic Martin şi Zelia Guérin. Amândoi părinții au dorit să intre în mănăstire, dar din diferite
motive, nu au fost primiţi. În familia Martin, viaţa se desfăşura într-o atmosferă de încredere şi
bucurii izvorâte din munca de fiecare zi şi o trăire intensă a credinţei.
La 28 august 1877 Zelia trece la cele veşnice. Ludovic, rămas văduv, deoarece nu se simţea
bine cu sănătatea, se retrage împreună cu fiicele sale în oraşul Lisieux, unde se aflau rudele lui
apropiate. Aici, Tereza, înconjurată de toţi cu dragoste, începe să ia cunoştinţă de bucuriile, dar şi
de tristeţile vieţii. La vârsta de 10 ani, este lovită de o boală misterioasă, cu dureri de cap, insomnii,
erupţii, halucinaţii. În ziua de 13 mai 1883, are o viziune în care i se arată Maica Domnului şi, cu un
surâs ceresc, îi redă sănătatea. Pentru Tereza se deschide însă o perioadă de frământări sufleteşti pe
care le destăinuie surorii sale, Paulina. El m-a făcut să înţeleg că adevărata mea glorie nu se va
arăta în faţa oamenilor şi că ea va consta în a deveni o mare sfântă…
bine cu sănătatea, se retrage împreună cu fiicele sale în oraşul Lisieux, unde se aflau rudele lui
apropiate. Aici, Tereza, înconjurată de toţi cu dragoste, începe să ia cunoştinţă de bucuriile, dar şi
de tristeţile vieţii. La vârsta de 10 ani, este lovită de o boală misterioasă, cu dureri de cap, insomnii,
erupţii, halucinaţii. În ziua de 13 mai 1883, are o viziune în care i se arată Maica Domnului şi, cu un
surâs ceresc, îi redă sănătatea. Pentru Tereza se deschide însă o perioadă de frământări sufleteşti pe
care le destăinuie surorii sale, Paulina. El m-a făcut să înţeleg că adevărata mea glorie nu se va
arăta în faţa oamenilor şi că ea va consta în a deveni o mare sfântă…
Două dintre surorile sale, Maria şi Paulina, se aflau deja în mănăstirea din Lisieux. Tereza se
simte chemată pe aceeaşi cale. După eforturi aproape supraomeneşti, ajutată de încrederea ei
nemărginită în Dumnezeu, obţine asentimentul tatălui său de a intra şi ea în acel lăcaş de rugăciune
şi înălţare spirituală. Trebuia obţinută şi aprobarea autorităţii bisericeşti, care nu permite angajarea
în viaţa aspră a călugăriţelor carmelitane decât după vârsta de 21 de ani. Tereza abia avea 15 ani.
Alte rugăciuni, alte sacrificii, alte demersuri. Cu prilejul unei audienţe comune la papa Leon al
XIII-lea, încălcând legile protocolului, îşi face curaj şi se aruncă în genunchi la picioarele
Suveranului Pontif şi-i spune: Sfinte Părinte, în onoarea jubileului Sanctităţii Voastre, permiteţi-mi
să intru în Carmel la vârsta de 15 ani. – Vei intra, dacă Bunul Dumnezeu va voi.
simte chemată pe aceeaşi cale. După eforturi aproape supraomeneşti, ajutată de încrederea ei
nemărginită în Dumnezeu, obţine asentimentul tatălui său de a intra şi ea în acel lăcaş de rugăciune
şi înălţare spirituală. Trebuia obţinută şi aprobarea autorităţii bisericeşti, care nu permite angajarea
în viaţa aspră a călugăriţelor carmelitane decât după vârsta de 21 de ani. Tereza abia avea 15 ani.
Alte rugăciuni, alte sacrificii, alte demersuri. Cu prilejul unei audienţe comune la papa Leon al
XIII-lea, încălcând legile protocolului, îşi face curaj şi se aruncă în genunchi la picioarele
Suveranului Pontif şi-i spune: Sfinte Părinte, în onoarea jubileului Sanctităţii Voastre, permiteţi-mi
să intru în Carmel la vârsta de 15 ani. – Vei intra, dacă Bunul Dumnezeu va voi.
tatălui său grav bolnav, dar nespus de fericit. O neaşteptată ninsoare îmbracă în alb acoperişurile
caselor şi grădina mănăstirii, răspunzând parcă la o nemărturisită dorinţă a Terezei. A urmat
noviciatul, timp în care a îndeplinit serviciul de măturătoare a încăperilor mănăstirii. La 8
septembrie 1890, făcea profesiunea solemnă şi definitivă, devenind Tereza a Pruncului Isus şi a
Sfintei Feţe.
Deoarece şi în mănăstire se află tot făpturi omeneşti, Tereza nu a fost scutită de suferinţe,
lipsă de înţelegere, chiar umiliri dureroase. Deşi suferindă, ameninţată de tuberculoză pulmonară,
nu şi-a permis nici o abatere de la rânduielile aspre ale vieţii carmelitane. Lectura operelor sfântului
Ioan al Crucii, apoi a Imitaţiunii lui Cristos şi a Sfintei Scripturi i-au alimentat seninătatea, curajul
şi netulburata pace. Se considera chemată să arunce în calea lui Isus florile micilor sacrificii, în
timpul liber se ocupa de pictură şi poezie spirituală. Din ascultare, cu doi ani înainte de moarte, a
început să-şi consemneze amintirile, gândurile și sentimentele, în minunata Istorie a unui suflet.
lipsă de înţelegere, chiar umiliri dureroase. Deşi suferindă, ameninţată de tuberculoză pulmonară,
nu şi-a permis nici o abatere de la rânduielile aspre ale vieţii carmelitane. Lectura operelor sfântului
Ioan al Crucii, apoi a Imitaţiunii lui Cristos şi a Sfintei Scripturi i-au alimentat seninătatea, curajul
şi netulburata pace. Se considera chemată să arunce în calea lui Isus florile micilor sacrificii, în
timpul liber se ocupa de pictură şi poezie spirituală. Din ascultare, cu doi ani înainte de moarte, a
început să-şi consemneze amintirile, gândurile și sentimentele, în minunata Istorie a unui suflet.
Deşi ascunsă de zidurile înalte ale mănăstirii, Tereza a privit la întreaga Biserică şi la
întreaga omenire. Cu puţin timp înainte de a muri, la 30 septembrie 1897, Tereza a promis că, după
ce va ajunge în cer, va face să cadă pe pământ o ploaie de trandafiri. Ea şi-a ţinut promisiunea. În
urma nenumăratelor binefaceri spirituale şi materiale obţinute prin mijlocirea ei, la 17 mai 1925,
papa Pius al XI-lea a ridicat-o la cinstea sfintelor altare, iar la 14 decembrie 1927, a proclamat-o
patroană principală a misiunilor, alături de sfântul Francisc Xaveriu.
întreaga omenire. Cu puţin timp înainte de a muri, la 30 septembrie 1897, Tereza a promis că, după
ce va ajunge în cer, va face să cadă pe pământ o ploaie de trandafiri. Ea şi-a ţinut promisiunea. În
urma nenumăratelor binefaceri spirituale şi materiale obţinute prin mijlocirea ei, la 17 mai 1925,
papa Pius al XI-lea a ridicat-o la cinstea sfintelor altare, iar la 14 decembrie 1927, a proclamat-o
patroană principală a misiunilor, alături de sfântul Francisc Xaveriu.
Nenumărate sunt sufletele care şi-au regăsit pacea şi încrederea în viaţă şi în Dumnezeu,
meditând ultimele cuvinte din Istoria unui suflet: da, eu simt că şi atunci când aş avea pe conştiinţă
toate păcatele ce se pot săvârşi, aş merge cu inima zdrobită să mă arunc în braţele lui Isus,
deoarece ştiu cât de drag îi este lui Isus fiul risipitor care se întoarce la El. Mă îndrept spre Domnul nu pentru că, în bunătatea lui plină de grijă, mi-a ferit sufletul de păcatul de moarte ci îmi
ridic privirea spre el cu încredere și iubire… Fraza pare neterminată, dar mâna Terezei nu a mai
putut ţine creionul cu care a terminat pagina din urmă a manuscrisului.
meditând ultimele cuvinte din Istoria unui suflet: da, eu simt că şi atunci când aş avea pe conştiinţă
toate păcatele ce se pot săvârşi, aş merge cu inima zdrobită să mă arunc în braţele lui Isus,
deoarece ştiu cât de drag îi este lui Isus fiul risipitor care se întoarce la El. Mă îndrept spre Domnul nu pentru că, în bunătatea lui plină de grijă, mi-a ferit sufletul de păcatul de moarte ci îmi
ridic privirea spre el cu încredere și iubire… Fraza pare neterminată, dar mâna Terezei nu a mai
putut ţine creionul cu care a terminat pagina din urmă a manuscrisului.
Rugăciune
Dumnezeule, care deschizi porţile împărăţiei tale celor mici şi smeriţi, fă-ne să umblăm cu
încredere pe calea sfintei Tereza, pentru ca, prin mijlocirea ei, să ni se dezvăluie slava ta veşnică.
Amin.
încredere pe calea sfintei Tereza, pentru ca, prin mijlocirea ei, să ni se dezvăluie slava ta veşnică.
Amin.

