Iacinta, botezată Clarice, s-a născut la Vignanello, dieceza de Civita Castellana, în 1585.
Părinții ei, Marco Antonio și Ottavia Orsini, erau nobili romani. La vârsta de douăzeci de ani a
intrat în al Doilea Ordin Franciscan, la Clarisele din Mănăstirea Sfântului Bernardin din Viterbo.

După aproximativ cincisprezece ani de viață, pe care ea i-a caracterizat ca fiind cu multe
vanități și inepții în care am trăit în sfânta religie, pe timpul unei boli a fost copleșită de harul lui
Dumnezeu, fapt care a condus-o la o convertire sinceră și totală. Timp de douăzeci și patru de ani a
trăit în sărăcie și în pocăințe eroice. A reparat slăbiciunile din trecut și a urcat astfel spre înălțimile
perfecțiunii creștine. Deși legată de clauzură a desfășurat o activitate socială intensă în favoarea
celor săraci, a celor bolnavi, și a celor închiși, fapt care a condus-o spre ajutorarea și din punct de
vedere spiritual a beneficiarilor actelor sale de caritate.

A murit la Viterbo în 1640, fiind îndată venerată ca sfântă de către surori și de către
credincioși.

Rugăciune

Dumnezeule, care ai făcut-o minunată pe sfânta fecioară Veronica prin semnele pătimirilor
Fiului tău imprimate pe trupul ei, dă-ne, te rugăm, harul să ne asemănăm tot mai mult cu Cristos
Răstignit pentru a ne bucura într-o zi de vederea slavei tale. Amin.